Zi de zi pierd vremea in fata calculatorului citind alte bloguri. Ma regasesc uneori in viata altora , dar la un moment dat realizez cata pierdere de vreme… Nu pot sa inteleg de ce mi-as dori sa fiu ca X, de ce ramnesc la stilul de viata al lui Y, cand as putea sa ma ocup sa am propria-mi viata…In fond, persoanele pe care le ” admir” in ochii celorlalti sunt niste ratati…sau cel putin asa se considera ele insele…Mi-as fi dorit sa ies in evidenta mai mult, sa fiu remarcata de un anumit profesor, sa ma simt sexy si sa inlatur bariera de “femeie maritata” numai pentru cateva clipe, minute, ore….pentru a simti din nou mirosul de libertate. Toti tanjim dupa asta. Cand ma analizez pe mine insami descopar ca am totul , dar nu ma multumeste nimic. Am iubirea mea dar o vreau pe a altuia, vreau sa gust din fructul oprit, vreau sa nu ma mai intreb :”Cum ar fi fost daca?”. E complicat. In ultima vreme ma lupt sa imi aduc creativitatea inapoi, sa ma apuc din nou de scris, sa pot asterne pe hartie. Mi-am canalizat creativitatea in alta parte si a iesit ceva dragut, dar fara roade…cel putin nu materiale asa ma asteptam eu. Si in tot haosul asta de trairi, sunt fericita. Culmea! Sau cel putin am o stare de bine, care reuseste sa ma scoata din starea depresiva in care as fi zacut altadata. Am energie si nu stiu cum sa o canalizez. Ieri am realizat ca am niste tabieturi care pe altii i-ar scoate din sarite dar care pe mine ma fac extrem de fericita…Sunt o ciudata! Mi-am dat seama ca imi este foarte bine fara “prieteni”, ca te iubesc foarte mult cu cat ii vezi mai rar, cu cat interactionezi mai putin. Mai ales daca trebuie sa vorbim despre fete…Cu cat le eviti mai mult, cu atat mai bine. Niciodata nu sunt cine crezi ca ar putea sa fie. Si atunci iti creezi propriul Univers: socializezi atunci cand trebuie si atat cat trebuie, te deschizi suficient de putin , atat cat sa iti patrezi intimitatea intacta, zambesti larg, si te bucuri de fiecare raza de soare…Sa ma condamne cine vrea! Oricum nu ma intereseaza…Mi-e bine asa, in pielea mea si mi-a fost dor de asta…
Fara titlu, fara numar, fara nume…
The URI to TrackBack this entry is: http://romanticsoul.wordpress.com/2010/03/02/fara-titlu-fara-numar-fara-nume/trackback/
Toti trebuie sa ne simtim bine in pielea noastra, pentru ca suntem unici prin felul nostru de a fi, suntem caractere si avem personalitati diferite. Ravnim la “darul” altuia, dar mai intai sa nu uitam sa il pretuim pe al nostru.
hm…cum arata roxana de acum doua veri?am si uitat…