Ma tot framanta de ceva vreme intrebarea:”Ce este dragostea adevarata?”.Zilele trecute stateam de vorba cu un bun prieten,dintre aceia foarte buni,cred,(Poara,la tine fac aluzie),si din vorba in vorba am descoperit ca exista patru tipuri de dragoste,patru tipuri de manifestari,de etape.Pana la dragostea adevarata trebuie sa treci prin mii de etape,si desi ai impresia de la bun inceput ca iubesti,realizezi ca de fapt e pasiunea aceea care te indeamna sa crezi asta.Coroboram totul,caci in capul meu era un amalgam.Tocmai purtasem o discutie cu o persoana care se incapataneaza sa creada ca dragostea trece peste tot si e oarba.Dragostea ”indura totul,crede totul,iarta totul”,asa cum pana si Cartea Sfanta o spune.Si asa si este,dar nu ajungi sa experimentezi asta in prima faza de cunoastere si de indragostire nebuna.Prima data vine pasiunea:ma indragostesc nebuneste,imi place fizic,ne intelegem bine,compenetram perfect in totul.Apoi vine cunoasterea,iubirea fileos,in care iti faci din partener cel mai bun prieten,dar nici aici nu poti vorbi de acel ”indura totul”…Sentimentele se aseaza apoi,se sedimenteaza,incep sa prinda contur,se formeaza baza.Aici e cel mai periculos sa spui ca esti sigur de o relatie,ca el/ea este jumatatea ta,pentru ca de fapt ,daca in aceasta etapa se produce ceva neasteptat,relatia se rupe.Urmeaza dragostea adevarata,pura,sigura de ea,cladita pe stanca.Am urmarit de-a lungul anilor perechi in diferite faze,si am incercat sa inteleg de ce unii se desparteau dupa ani de convietuire si apoi am inteles ca era vorba despre aceste etape ce trebuie parcurse si care vin de la sine intr-o relatie,fara sa te gandesti:”Acum sunt in faza trei,mai am putin,dupa care pot sa dorm linistit/a”.Marturisesc ca nu am mare experienta in ceea ce priveste amorul,dar ca adesea am confundat erosul,pasiunea cu iubirea adevarata.Am inteles dupa o perioada relativ mica de convietuire ,dar importanta,semnificativa,ca am ajuns acolo unde trebuie.Si cand am realizat asta m-am indragostit din nou.Traiesc niste zile minunate.Nu credeam sa ajung dupa ceva timp sa mai experimentez fiorul de la inceput,dar il simt cum mi-a patruns oasele.Atunci cand am invatat sa privesc in partenerul meu,in interiorul lui,sa investesc in el si sa descopar pe rand:amantul,copilul,prietenul,barbatul din el.Fara o ordine anume.Am invatat sa-l privesc cu alti ochi,si acum simpla prezenta a lui ma face sa tresar asa cum nu am mai facut-o demult.Imi lipsea.Am crezut ca dragostea adevarata se rezuma la o convietuire si o iubire sincera si linistita.Impartim idei,sentimente si patul.Abia cand am realizat ca lucrurile nu stau chiar asa,abia atunci cand i-am dat voie mintii mele sa-l priveasca pe el asa cum este,abia atunci mi-am dat seama cat de mult il iubesc.De cateva zile ma comport infantil,dar imi place.Am aprins scanteia si acum flacara e mare.Focul arde.
Trebuie insa sa recunosc ca m-am inspirat mult din alte relatii si am inteles ca dragostea inseamna ca cei doi sa fie unul,sa imparta tot,acelasi idei.Nu se poate ca din doua capete diferite sa iasa aceiasi idee.Poate in alte domenii sa fie posibil dar in dragoste nu.In dragoste nu se sufera,atunci nu mai e dragoste acel lucru.Dragostea nu cere sacrificiul partenerelui,in dragoste te sacrifici pentru ca iubesti,dar nu doare acest proces.Colaborarea celor doi este foarte importanta,acelasi gand,acelasi idei de viata,acelasi principii.Dragostea este sincera,niciodata nu minte si nu cauta scuze.Dar printre toate aceste ”siropenii” si ”dulcegarii” cel mai important lucru este ca dragostea adevarata este cerebrala.Fara acest lucru isi pierde valoarea si devine afect,pasiune ,amor,orice ,dar nu dragoste adevarata.Filozofia mea de viata in privinta mea este asta.Si ca sa inchei frumos,citatul meu de suflet este:”Dragostea este indelung rabdatoare,este plina de bunatate:dragostea nu pizmuieste,dragostea nu se lauda,nu se umfla de mandrie,nu se poarta necuviincios,nu cauta folosul sau,nu se manie,nu se gandeste la rau,nu se bucura de nelegiuire,ci se bucura de adevar,acopera totul,crede totul,nadajduieste totul,sufera totul.Dragostea nu va pieri niciodata…Limbile vor inceta,cunostinta va avea sfarsi…”(1Cor,13)
Daca o za din lant lipseste atunci totul se spulbera…
daaa…cand iubesti orice ai face ptr acea persoana n-o simti ca pe un sacrificiu…
Iubirea absoluta (sau adevarata) cred ca este capacitatea de a da fara sa nici cea mai vaga urma de a dori sa primesti ceva inapoi. DE aceea, Dumnezeu este iubire, pentru ca el da fara sa ceara.
Noi oamenii putem sa ne apropiem, mai mult sau mai putin, de aceasta forma suprema de dragoste.
nu exista, sau exista dar nu se numeste dragoste
ce frumos…a rasarit soarele pe strada ta:)
dupa parerea mea dragostea adevarata n exista,pt k at knd iubesti n faci rau,n ast s ti se dea cv…noi iubim dragostea j d cele m multe ori vrem s o intruchipam intro pers d sex opus,dar n este altcv dekt o atractie fizik j nmk m mult…nuj dak sunteti d aceiasi parere cu mn,dar…
Ii dau dreptate fetei d m sus(Leana)…ft asta poate a trecut printro mare deceptie…deci trb s tinem cont d parerea ei…ok ai o rel,dar n trb s ii ierti totul,s uiti totul j s o iei d l kpat alaturi d pers kre tea dezamagit…noi fetele i n general credem tot c ne sp partenerii nostrii,numai k n ne dam seama kt d mult gresim j at knd ne dam seama este prea tarziu j descoperi k suntem opsedate de cel d langa noi…deci n m credeti in dragoste k aja cv n exista…
Ii dau dreptate fetei d m sus(Leana)…ft asta poate a trecut printro mare deceptie…deci trb s tinem cont d parerea ei…ok ai o rel,dar n trb s ii ierti totul,s uiti totul j s o iei d l kpat alaturi d pers kre tea dezamagit…noi fetele i n general credem tot c ne sp partenerii nostrii,numai k n ne dam seama kt d mult gresim j at knd ne dam seama este prea tarziu j descoperi k suntem opsedate de cel d langa noi,
deci n m credeti in dragoste k aja cv n exista
Dragostea adevarata exista si consider ca-n postarea de mai sus am adus toate argumentele posibile in acest sens. Inteleg ca esti adolecenta (din felul cum nu ai invatat sa scrii corect in limba romana pana acum- vezi “opsedate”) si esti la varsta dezamagirilor, cand dupa o mica deceptie totul e negru in jur… Va respect opiniile tuturor si modul de a mai crede sau nu in dragoste, dar imi ramane frustrare fata de atitudinea asta in trend, si anume emo, in care singurul lucru ce exista cu adevarat e demoralizarea sociala, saorma cea palpabila si zemoasa si muzica lui Guta ! Nu trebuie sa vezi ca sa crezi, trebuie doar sa experimentezi…